Crux

Tuesday, November 29, 2016

ROCKescu – Recenzia unei carti captivante





Ahoy! si bine v-am gasit la o noua intalnire cu literatura!

Trebuie sa recunosc ca de data aceasta, cartea “ROCKescu” de Cristian Ghica mi-a cazut in mana absolut intamplator. La Gaudeamus m-am trezit cu sus amintitul domn, la stand, daruindu-ne cateva exemplare din cartea lui. Am vazut titlul si, avand in vedere ca mai toata ziua promovasem inclusiv o carte despre rockeri, am decis sa-i cer un autograf unui om necunoscut dar care totusi si-a sacrificat o parte din timpul lui pentru a scrie despre fenomenul muzicii ROCK.

Ulterior am decis sa vad ce se gaseste in micuta carte cu un design simplu dar care spune tot, neagra, cu ceva scris alb si cu o rola de magnetofon stilizata pe coperta. Am descoperit povestea unor tineri pe care pasiunea pentru muzica rock i-a cuprins exact in momentele in care un lucru atat de simplu putea deveni extrem de periculos, povestea unor copii care au fost rockeri atat inainte cat si dupa Revolutia din ’89.

Cartea te transpune in atmosfera dinainte de 89, in viata plina de lipsuri si sufocata de comunism si de controlul statului asupra cetateanului. Contactele cu occidentul sunt total interzise la fel ca si un lucru aparent simplu si garantat in ziua de azi, muzica pe alese.

Volumul iti arata patetismul si simplismul exagerat al gestului atat de banal al descarcarii unui album de pe “net”. In acele vremuri albumele circulau pe banda de magnetofon si pe casete inregistrate de la un casetofon la altul, deseori la o calitate groaznica. Libertatea ajungea la ascultatori alterata de distorsiuni magnetice insa isi facea cuib adanc in sufletul celor care deveneau niste mini eroi prin simplul gest de a asculta muzica.

In preacinstitul azi comunism, sa te reunesti cu prietenii si sa asculti muzica putea fi considerat de la perturbarea linistii publice la complot impotriva statului si se pedepsea prin arest sau prin ani de puscarie, concept de neimaginat pentru cei care azi au o varietate imensa de albume de ascultat “la liber”.

Mi-a placut mult cum romanul descrie gestul aproape sacru de a imparti cu ceilalti frati intru ROCK tot ceea ce aveai mai de pret, casete, benzi magnetice, casetofoane intr-o lume in care posterele cu formatii puteau sa fie doar poze de patru pe patru centimetri obtinute cu greu de la prieteni care aveau acces la reviste inexistente in Romania acelor ani intunecati.

Un pasaj m-a facut sa revin cu gandul la realitatea cruda a evenimentului din Colectiv prin intrebarea autorului de la sfarsitul pasajului in care rockerii din Costinesti se hotarau sa puna capat abuzurilor localnicilor din viitoarele cluburi de fite de azi, si anume: “Oare ne vom mai aduna?” Si ne-am mai adunat, parca prea scurt si parca prea fara efect, multi ani mai tarziu, dupa ce Ceausescu era mort... cel putin fizic...

Volumul poate fi o metoda ideala de a taia elanul inconstientilor maturizati gresit care inca preaslavesc un regim mort si ingropat si pe niste oameni care au distrus milioane de vieti, poate fi un manifest pentru libertate si pentru sentimentul de apartenenta la un grup, poate fi un manual al conduitei oricarui fan rock sau poate fi o lectura extrem de placuta intr-o zi in care libertatea pare undeva departe pierduta peste hotare.

Ii multumesc pe aceasta cale domnului Cristian Ghica pentru o lectura extraordinara si sper ca poate ne vom intalni pe la vreun targ de carte ca sa schimbam pareri macar despre ultimul album Metallica.

Capitanu’ va saluta si va ureaza sa cititi cu spor. (Fotografia articolului imi apartine si in ea se regaseste un album cu formatia care m-a introdus in lumea metalului.).

Sunday, November 27, 2016

Conan Barbarul - Misterul Fantanii Blestemate




Salut si bine v-am gasit la un nou articol. Dupa cum am promis, ma intorc si cu cartile lansate la Gaudeamus. Incepem azi cu „Conan Barbarul – Misterul Fantanii Blestemate”. Nuvela a aparut la editura Crux Publishing, editura care isi propune sa publice integrala Robert E. Howard, intr-un moment as spune extrem de potrivit, moment in care o mare parte din lume pare sa fi uitat notiuni ca onoarea sau curajul.

“Barbarianism is the natural state of mankind. Civilization is unnatural. It is the whim of circumstance. And barbarianism must ultimately triumph” – Robert E. Howard

Asta spunea Robert E. Howard acum multa vreme, intr-o lume care inca nu cunoscuse catastrofele a doua razboaie mondiale create de oportunitatile oferite de un exces de „civilizatie” prost inteleasa, civilizatie pe care Howard o definea foarte bine ulterior prin urmatorul citat:

„The more I see of what you call civilization, the more highly I think of what you call savagery!” – Robert E. Howard

Autorul ni-l prezinta din nou pe Conan, puternic si viteaz, drept si onorabil, salbatic in batalie dar si dornic de a lua doar ceea ce este mai bun din viata. In aceasta povestire Conan devine ceea ce multi dintre noi ar fi visat sa fie , daca s-ar fi nascut in epoca potrivita, si anume, Capitan pe o nava de pirati. Cazut prada unor circumstante mai mult sau mai putin favorabile, Conan reuseste intr-un final sa atraga alaturi de el un intreg echipaj de talhari nedisciplinati, prin carisma sa extraordinara.

Avand in vedere ca nuvela este putin mai scurta, nu am sa intru mai mult in detalii si va voi lasa pe voi sa descoperiti care este secretul fantanii mentionate in titlu sau cum va ajunge Conan intr-un echipaj de pirati. In carte regasim si un comentariu elaborat si foarte frumos redactat al autoarei Helena Cade.

Recunosc faptul ca nuvela mi-a starnit si mai mult curiozitatea despre ceea ce urmeaza sa apara la editura in materie de povestiri cu Conan asa ca sunt sigur ca va veti intoarce la ea ulterior, poate pentru o recitire inainte de urmatoarea aparitie.

Capitanu’ va saluta si va doreste lectura placuta. Dar inainte de asta, va las sa reflectati la un citat prea actual ca sa nu fie amintit, un citat ce pare a evoca marele Imperiu Roman, la un moment dat in istorie, amintind insa si de lumea noastra din prezent...

„When a nation forgets her skill in war, when her religion becomes a mockery, when the whole nation becomes a nation of money-grabbers, then the wild tribes, the barbarians drive in... Who will our invaders be? From whence will they come?”

Wednesday, November 23, 2016

Experienta Gaudeamus 2016


Anul acesta am avut placerea sa particip la Gaudeamus alaturi de editura Crux Publishing. Printre lansari de carti care mai de care, de la continuarea romanului “Anotimpul Pumnalelor”, de Serban Andrei Mazilu cu un nou volum “Jocul Necromantilor”, “Ecouri din Tenebre” a Rodicai Bretin pana la al doilea volum din seria “Stelarium”, “Ascensiunea Stelara” a Anei Maria Negrila, “Conan – Misterul Fantanii Blestemate” sau al treilea volum din seria “Predestinare Genetica” a lui Ciprian Mitoceanu intitulat “Fata in Fata”, am avut ocazia sa reintalnesc oameni extraordinari si autori extraordinari ca Oliviu Craznic, Ciprian Mitoceanu, Serban Andrei Mazilu, Florin Patea, Deea Sterea precum si artisti talentati ca mintea “diabolica” din spatele benzilor desenate cu Saracel precum si pe Miliana Chipaila care a realizat totebaguri speciale si vesele, pentru carti. Am asistat de asemenea la o lansare extraordinara a cartii “Aer si MSbP” a binecunoscutului autor de romane transgressive, Razvan T. Coloja.

Am avut de asemenea oportunitatea de a observa cam ce se mai intampla pe la un targ de carte din Romania si cam ce fel de oameni viziteaza un astfel de eveniment. Desigur ca nu o sa scriu un articol de genul “Am fost la agatat la Gaudeamus” pentru ca blogul meu nu este in niciun fel afiliat redactiei Vice Romania, insa cateva pareri, bune si rele, sunt utile pentru toata lumea. Asa ca, in spiritul fancy al lucrurilor care trebuie sa fie neaparat frumoase si vesele, o sa incepem cu partile bune:

La gaudeamus vin multi copii, foarte putini pentru carti de scoala, multi pentru literatura, fantasy, SF, politista, cred ca am vazut cautate cam toate genurile;

Exista lume care inca apreciaza creatiile artistice si care e dispusa sa plateasca pentru acestea;

Exista multi cititori gata oricand sa incerce ceva nou sau sa stea de vorba despre carti. Dintre acestia, multi au rabdare destula incat sa asculte o prezentare de carte la stand, chiar daca au un timp limitat, avand in vedere dimensiunile spatiului expozitional;

Exista multi adulti care inca se lasa purtati pe aripile unei povesti bine scrise, fie ea fantastica sau mai apropiata de realitate;

Lumea inca doreste carti si doreste sa citeasca;

Din nou, Lumea de mai sus consuma muzica buna;

Exista inca oameni care muncesc de placere si oameni pe care ii poti numi prieteni.

Pentru celelalte parti mai putin roz tin sa punctez urmatoarele:

Foarte multi parinti nu-si lasa copiii nici macar sa admire cartile sau accesoriile expuse, cu atat mai putin sa cumpere o carte pe care cel mic o doreste;

Foarte multi parinti considera 99% din carti ca fiind violente, inclusiv cele care frizeaza cu basmele pe care unii din noi le ascultau in copilarie. (vezi viteji batandu-se cu zmei si balauri sau chiar cu fortele raului pe care le invingeau mereu);

Unii cred ca violenta s-a nascut pe undeva prin anii 90... mai exact dupa dark ages, inchizitie, cateva genocide si doua razboaie mondiale care au decimat umanitatea. Cateodata lipsa de cultura istorica este socanta;

Multi oameni citesc literatura de proasta calitate, utila doar in anumite situatii, de la carti de bucate la fashion sau fituici de auto-educare. Prin asta vreau sa spun, “doar literatura de proasta calitate”;


Exista inca edituri comuniste si legionare. (parca astia murisera candva cand lumea a inceput sa se civilizeze, dupa alea doua razboaie);

Exista inca edituri ale BOR care fac bani si din carti... Sfaturile spirituale ar trebui sa ramana la stadiul de sfaturi nu la o industrie materializata in multiple edituri;

Generatia mai in varsta are o ura ancestrala pe orice exista in tara asta in afara de ei plus cateva idei din vremuri apuse;

Romanii nu prea au bani, si asta e trist, pentru ca ei chiar cumpara carti. Insa mai greu sa cumperi repede dupa ce strangi banii aia de targ un an;

Publicul de la Gaudeamus a fost putin cam trecut de multe varste pentru a mai gusta anumite aparitii de la standuri, in special pentru ca, probabil, nu le-au gustat niciodata, iar cei tineri au aparut mai rar in peisaj.

Gaudeamus-ul a ramas insa un eveniment benefic si binevenit pe scena expozitionala romaneasca, un loc in care cartile, cititorii si autorii se aduna impreuna timp de aproape o saptamana pentru a celebra una dintre cele mai vechi indeletniciri ale omenirii, cititul.

Precizez ca parerile de mai sus nu sunt in niciun fel parerile exprimate de editura Crux Publishing, acestea apartinandu-mi mie si fiind exprimate din punctul de vedere al unui vizitator oarecare la Gaudeamus, editia 2016.

Ahoy!

Capitanu va saluta si va pregateste articole despre cartile lansate!